Gradinita_sociala

"Vreau sa dorm aici, cu tine", s-a auzit glasciorul fetitei ce ma tragea de pantaloni si doi ochi albastri s-au ridicat rugatori spre mine.
"De ce nu vrei sa mergi acasa, Danuta?" Dar glasciorul nu mi-a raspuns si ochii albastri fixau incurcati tenisii rosi de atata purtat si parca prea stramti.
Nici nu trebuia sa-mi raspunda. Stiam ca "acasa" inseamna o camera mucegaita, straina, a unui barbat violent cu care traia mama ei, in timp ce, culcat printre buruieni, intr-un sant, tatal ei nu isi mai amintea ca are copii.
Mi s-a strans inima cand am vazut-o plecand abatuta pe drumul spre casa, cu gandul la cat mai e pana in dimineata urmatoare. In fiecare dimineata, gradinita o primea cu lumea minunata a eroilor din povesti pictati pe pereti, cu cartea de colorat, jucariile si toboganul ei preferat, cu micul dejun cald si bun pe care nu-l manca decat dupa ce isi spala manutele dolofane, numarand cate placi de gresie galbene si cate placi albastre sunt in baie.

Povestea Danutei nu este cu mult diferita de a altor copii din gradinita Edelweiss. Unii nici nu-si cunosc tatal, pentru altii mama nu are timp, deoarece bautura e singura preocupare. Pentru cei mai multi mancarea zilnica de acasa nu e indestulatoare, pentru altii e aproape inexistenta. Asa este posibil ca un copil de cinci ani sa bea trei cani de lapte si sa manance patru sandwich-uri mari la o masa - e singura masa din ziua aceea.

Despre educatia pe care un copil ar trebui sa o primeasca nu-si mai aminteste nimeni de-acasa. Doar cateva exceptii, cativa oameni pe care greutatile vietii nu i-au impiedicat sa fie parinti pentru copiii lor si care i-au invatat cu dragoste sa spuna "buna ziua". Veniti pentru prima data la gradinita noastra, majoritatea copiilor ar fi rabdat de sete pana ajungeau acasa pentru ca nu stiau sa ceara un pahar de apa si li se parea ciudat sa spuna "multumesc" sau sa se joace cu jucariile impreuna cu copiii, in loc sa le stranga pe toate pentru ei si sa-si muste colegii pentru ca au pus mana pe mingea lor.

Povestea acestor copii m-a socat la inceput si mi-am dorit sa nu fiu doar educatoarea care ii mangaie, ii invata sau ii cearta. Mi-am dorit sa fiu un om pe care ei sa-l simta aproape, in preajma caruia sa simta siguranta si caldura; un om care ii iubeste si care vrea sa-i ajute sa creasca mari, sa fie isteti si buni, veseli si muncitori, cinstiti si puternici, sa poata da piept cu viata mai tarziu.

Astept sa creasca, sa-i vad la scoala, sa-i vad intemeindu-si o familie si sa uit ca o fetita si-a dorit odata, de Craciun, "o bucata mare de carne, numai pentru mine." Cred ca ei isi vor aminti intotdeauna aceasta gradinita deoarece stiu ca pentru multi dintre ei este un loc de vis, unde pot trai zilnic patru ore de copilarie minunata - copilarie de care acesti copii nu ar fi avut parte daca gradinita "Edelweiss" nu ar fi existat in cartierul Tiglari, Sibiu.

Proiectul "Gradinita si scoala sociala Edelweiss" face parte din programul "Cu noi ramaneti in familie", lansat de Fundatia Edelweiss in urma cu doi ani. Copiii care vin aici sunt educati si scolarizati, primesc doua mese gustoase pe zi si beneficiaza de asistenta medicala. Copiii scolari participa la un club unde sunt ajutati sa-si faca lectiile, iar toate familiile asistate primesc ajutoare de urgenta pentru a putea pastra copiii acasa. Prin sprijinul financiar acordat in 2002, Sirois a ajutat gradinita si scoala Edelweiss (clasele I si a II-a) sa cumpere hrana pentru copii, uniforme, rechizite si mobilier pentru cele trei clase.

Fundatia Edelweiss

Str. Mitropoliei nr. 5, ap. 3B, Sibiu